Dacă acum 10 ani, cand băteam terenurile de baschet de unul singur sau cu prietenii, ca jucator-comentator, cu mingea în mână, cu albastru-portocaliu în sânge, ÅŸi cu numele favoriÅ£ilor (Ewing, Sprewell, Houston) pe buze la fiecare reuÅŸită, aÅŸ fi ÅŸtiut că voi prinde ziua asta probabil că …
Ok, cam atât cu introducerea gay. Cu toate că sunt de părere că anul 2009 va fii cel mai sinistru ÅŸi mai negativ an din ce-am trăit până acum (ÅŸi mă refer în general nu doar din punct de vedere personal), lucruri minunate se mai întâmplă totuÅŸi. Astăzi am dat drumul blogului unei foste glorii ale celei mai tari echipe din NBA, NY Knicks. Dublu participant la All-Star game, cu o carieră de 11 ani în liga nord-profesionistă americană (ultimii 9 la NY) ÅŸi protagonistul unei dintre cele mai senzaÅ£ionale faze din istoria NBA, ALLAN HOUSTON are de astăzi un blog găzduit la baiatu’n ÅŸură. Mi s-a propus treaba asta între sărbători ÅŸi după câteva zile de muncă ÅŸi indicaÅ£ii l-am lăsat la apă. (Åžtiu, l-am făcut din nou să sune gay, dar sunt în starea aia )
Un singur lucru doresc să spun de fapt. Dacă vreodată.. cineva.. va dori să scrie o carte de istorie despre mine, vreau neapărat să se scrie despre momentul ăsta! AM ZIS!
Una din chestiile ce nu le-am mai făcut de când eram mic, şi-mi era tare dor.. ne-am luat săptămâna trecută lapte praf cu Colbas din Metro.. damn son, la fel de scump ca în copilărie, doar că acum ne mai permitem hehe. În trecut, încercam tot felul de improvizaţii după capul meu (asta pentru că eram foarte ursuz şi nu-mi plăcea să-şi bage nimeni nasul în cratiţa mea), schimbam reţete cu Marius şi alţii sau mă rugam la doamne-doamne să iasă.. Cam în majoritatea cazurilor eşuam lamentabil, probabil din cauză că foloseam de cele mai multe ori făină în loc de lapte praf, dar asta nu făcea decât să mă încurajeze să merg mai departe. La naiba, chiar visam că într-o zi voi ajunge bucătar. Astăzi e mult mai uşor.. avem internet la dispoziţie iar rezultatele sunt de-a dreptul lăudabile.
Pe cine interesează cum se face, e pe google, varianta cu juma de kg de lapte praf, juma de kg de zahăr, unt, apă, etc.
De mult îmi doream să ajung la Alba Iulia de 1 Decembrie. Nu prea reuşeam niciodată şi rămâneam să sărbatoresc ziua naţională acasă, în centru cu prietenii. Anul asta a fost însă să fie, aşa ca ne-am înghesuit 5 într-o Solenza şi am pornit dimineaţa la 8 către Oraşul Unirii.
Vremea a fost excelentă, drumul ne-a luat 2 ore ÅŸi singurul lucru pe care-l regret este că am ratat parada militară. Eh.. nu-i capăt de lume, am văzut alte lucruri frumoase. Foartă multă lume din toate colÅ£urile ţării. La un moment dat, căutând un restaurant, am luat la întrebari aproximativ 20 de oameni de la care am primit în marea majoritate acelaÅŸi răspuns: “Nu ÅŸtiu, nu sunt de-aici”. ÃŽn rest.. mult tineret, soare, cer senin ÅŸi o grămadă de steaguri tricolore. Ca să n-o lungesc prea mult, am câteva imagini mai jos.
Ah.. un lucru mai trist. Pe la 1 ÅŸi ceva ne-am întors acasă. Odată ajunÅŸi, am dat o tură prin centru, curios de miÅŸcare. Purtam tricolorul la gât. Lumea.. puÅ£ină câtă era, se uita la mine ca la un ciudat.. auzeam doar expresii de genul “uite, un Român adevărat..”. Câteva ore mai târziu, am plecat la meci. BraÅŸovul a avut galerie. Vreo 20 de oameni (mai băuÅ£i, mai agitaÅ£i), avea fiecare tricolor. Restul spectatorilor din sală, aprox 1900 de oameni aveau 2 steaguri. Unul era la gâtul meu..
Campania electorală de anul ăsta este fără-ndoială cea mai de prost gust pe care am trăit-o de 19 încoace. N-am să mă leg de spoturile retarde (retarde pentru că se adresează retarzilor) ale candidaÅ£ilor din Å£ară, care probabil au fost gândite de niÅŸte oligofreni, însă mă voi lega de un alt aspect. Acela al agresivitaÅ£ii. Ok, nu am nimic împotriva faptului că găsesc fluturaÅŸi ÅŸi scrisori ale candidaÅ£ilor în cutia poÅŸtală, deÅŸi după mine este un mare SPAM. Mă gândesc tot mai des să pun o etichetă pe ea, cu mesajul “FÄ‚RÄ‚ MESAJE COMERCIALE/NESOLICITATE“. ÃŽnsă atunci când le găseÅŸti plasate pe pragul uÅŸii tale e deja scandalos (vorbim despre Liviu Timar de la PSD) . Azi-mâine o să ne trezim cu ditamai stickerele lipite de uÅŸa casei, ÅŸi chiar nu vreau să dau idei. Un alt aspect al campaniei aceluiaÅŸi candidat este robotul telefonic, care te sună, dă impresia că vorbeÅŸti cu o persoană reală dar defapt interlocutorul tău e banda cu discursul politic. E lamentabil. Poate chiar mai lamentabil decat spotul cu Patricia… bine hai, nu e chiar în halul ăla, însă îi suflă-n ceafă. Sloganul lui? AÅŸ zice jenant ca să fiu finuÅ£. Dar dacă tot se laudă ca ridică Ardealul, n-ar vrea domnul aspirant la funcÅ£ia de preÅŸedinte al consiliului judeÅ£ean, să treacă întâi pe la mine prin scară sa ridice gunoaiele ce le-au lăsat susÅ£inătorii lui la uÅŸa fiecărui proprietar?
