Stay chill. RADY's blog
Radu Roșca Photography

Am dat pe la începutul lunii o comandă pe Amazon pentru două cărÅ£i, ambele trimise în aceeaÅŸi zi, la o distanţă de câteva ore ÅŸi estimate să ajungă la mine undeva pe la mijlocul lunii iunie. Prima din ele mi-a sosit la oficiul poÅŸtal astăzi, neaÅŸteptat de repede. Scrisă de unul din cei mai celebri fotografi de la Madison Square Garden – George Kalinsky (al cărui site vă invit cu căldură să-l vizitaÅ£i), în urmă cu 14 ani cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înfiinÅ£area clubului New York Knicks, cele 250 de pagini ilustrate cuprind intreaga istorie fotografică vazută prin ochii ÅŸi lentilele lui.

Un nou serial produs de ESPN a fost lansat în urmă cu o lună, în primul episod fiind amintită una din cele mai mari rivalităţi ale NBA-ului din anii ’90. Chiar dacă rivalitatea a durat mai bine de 10 ani, episodul de faţă se axează pe două momente din prima jumătate a decadei, finala conferinÅ£ei din 1994 cand New York a avansat în finală după o serie dramatică de 7 meciuri, ÅŸi cea din următorul an când în semifinala conferinÅ£ei ÅŸansa a fost de partea Indianei care s-a calificat în finala conferinÅ£ei tot în 7 meciuri, după un final istoric în primul meci când Miller a izbutit să înscrie 8 puncte în 11 secunde, într-un moment dramatic al partidei cand gazdele aveau un avantaj de 6 puncte pe tabela si 16 secunde rămase din joc.

Indiferent că baschetul este sau nu sportul tău, pentru mine NBA-ul anilor 90 este unul din cele mai frumoase lucruri care s-au întamplat vreodată în istoria sportului mondial. Dramatismul partidelor, dăruirea de pe teren, şi faptul că jocul era foarte fizic (spre deosebire de modul în care acest sport a fost ucis în următorul deceniu) dădeau naştere unor rivalităţi şi unor pasiuni de care nu cred să mai avem parte vreodată.

episodul se găseşte integral pe torrente în hd

Dacă acum 10 ani, cand băteam terenurile de baschet de unul singur sau cu prietenii, ca jucator-comentator, cu mingea în mână, cu albastru-portocaliu în sânge, ÅŸi cu numele favoriÅ£ilor (Ewing, Sprewell, Houston) pe buze la fiecare reuÅŸită, aÅŸ fi ÅŸtiut că voi prinde ziua asta probabil că …

Ok, cam atât cu introducerea gay. Cu toate că sunt de părere că anul 2009 va fii cel mai sinistru ÅŸi mai negativ an din ce-am trăit până acum (ÅŸi mă refer în general nu doar din punct de vedere personal), lucruri minunate se mai întâmplă totuÅŸi. Astăzi am dat drumul blogului unei foste glorii ale celei mai tari echipe din NBA, NY Knicks. Dublu participant la All-Star game, cu o carieră de 11 ani în liga nord-profesionistă americană (ultimii 9 la NY) ÅŸi protagonistul unei dintre cele mai senzaÅ£ionale faze din istoria NBA, ALLAN HOUSTON are de astăzi un blog găzduit la baiatu’n ÅŸură. Mi s-a propus treaba asta între sărbători ÅŸi după câteva zile de muncă ÅŸi indicaÅ£ii l-am lăsat la apă. (Åžtiu, l-am făcut din nou să sune gay, dar sunt în starea aia )

Un singur lucru doresc să spun de fapt. Dacă vreodată.. cineva.. va dori să scrie o carte de istorie despre mine, vreau neapărat să se scrie despre momentul ăsta! AM ZIS!

Iar asta domnilor, asta e istorie!

Aşadar, Federaţia a decis ca numărul echipelor în sezonul viitor să crească la 16. Multe critici asupra doamnei Tocală, unele mai mult, altele mai puţin chestionabile. Totuşi, tindem să evoluăm, daca ne permitem 16 echipe, înseamnă că nivelul competiţional a crescut. Şi nu trebuie să fi un geniu ca să îţi dai seama de asta. Uite-te la ultimii doi ani, şi vezi cum era clasamentul cu două etape înainte de final, apoi compară-l cu cel de acum 3 ani. Acum 3 ani, erau 12 echipe. În cazul în care nu se mărea numărul la 14, probabil că BC Mureş nu mai exista. Sau se zbatea într-un anonimat prin divizia B. A fost o decizie înţeleaptă care a dus la o creştere spectaculoasă a nivelului competiţional ce a urmat. De la anul, vom avea încă două echipe. Craiova si Gorj. Începe să se mişte treaba şi în sud, cu toate ca eu aş fi preferat să vina Baia Mare..

O alta decizie luată de FederaÅ£ie, a fost marirea numărului de jucători străini pe care o echipă ÅŸi-i poate permite. Dacă până acum, nu era permis mai mult de 5, de acum – în funcÅ£ie de buget – poÅ£i avea 7. E clar că se încearcă ÅŸi prin această mutare ridicarea nivelului, însă parerea mea e că va fi doar o treabă artificială. Da, ok, umplem campionatul cu americani ÅŸi sârbi, însă ce se întâmplă cu jucatorii noÅŸtri? E adevărat ca această hotărâre prevede ca de-acum înainte trebuie să fie în permanenţă un jucător autohton pe teren, dar pare mai degrabă o decizie care avantajează cluburile cu bani. Se ÅŸtie bine că puÅ£ine echipe îşi permit jucători români de valoare (CăruÅ£aÅŸu, Szijarto, Popescu, Kabengele), căci dacă am face o comparaÅ£ie între salariile lor, ÅŸi cele ale multor străini, am constata cu surprindere că nu doar sunt apropiate, dar multe dintre ele sunt exagerat de mari. Åži atunci, cum îţi permiÅ£i să aduci 2-3 români care să facă faţă străinilor?

În altă ordine de idei, a început playofful. Meci extrem de frumos la Sibiu, unde (via Telesport) CSU a câştigat în faţa lui Dinamo într-un meci superb. La Cluj, Mediaşul era mai-mai să facă surpriza, însă Mobitelco s-au trezit în ultima clipă, ducând meciul în overtime, unde l-au şi câştigat. Ai mei au pierdut destul de frumos primul meci la Ploieşti cu 88-80. Din câte am urmărit, a fost destul de disputat, scorul păstrându-se strâns pe toata durata meciului, foarte rare fiind momentele în care Asesoftul să ia peste 9 puncte avans. Nu-i nimic, îi aşteptam duminică la noi. Odată şi-odată tot îi batem!

CeilalÅ£i “ai mei” au încheiat sezonul dezastruos. 23 de victorii din 82, cu care au egalat cele mai proaste două sezoane din istorie. Cel de acum 2 ani, ÅŸi unul de acum câteva decenii. A fost pentru prima dată în foarte mulÅ£i ani, când chiar nu am urmărit cu niciun fel de interes NBA-ul. Totusi, zilele-nsorite îşi fac apariÅ£ia. Demonul Isiah Thomas e pe cale să spele cu totul putina, după ce în urmă cu vreo două săptămâni, Donnie Walsh a fost numit noiul preÅŸedinte, se pare că l-ar fi concediat astazi pe Thomas ÅŸi din funcÅ£ia de antrenor principal, în locul lui vehiculandu-se numele lui Mark Jackson. Excelent aÅŸ zice, însă NY-ul tot nu va avea parte de succes garantat până când James Dolan (deÅ£inătorul echipei) nu o va vinde. Åži probabil că asta nu se va întampla prea curând. Insă până atunci, să ne bucurăm de aceste veÅŸti..