De mult îmi doream să ajung la Alba Iulia de 1 Decembrie. Nu prea reuşeam niciodată şi rămâneam să sărbatoresc ziua naţională acasă, în centru cu prietenii. Anul asta a fost însă să fie, aşa ca ne-am înghesuit 5 într-o Solenza şi am pornit dimineaţa la 8 către Oraşul Unirii.
Vremea a fost excelentă, drumul ne-a luat 2 ore şi singurul lucru pe care-l regret este că am ratat parada militară. Eh.. nu-i capăt de lume, am văzut alte lucruri frumoase. Foartă multă lume din toate colţurile ţării. La un moment dat, căutând un restaurant, am luat la întrebari aproximativ 20 de oameni de la care am primit în marea majoritate acelaşi răspuns: “Nu ştiu, nu sunt de-aici”. În rest.. mult tineret, soare, cer senin şi o grămadă de steaguri tricolore. Ca să n-o lungesc prea mult, am câteva imagini mai jos.
Ah.. un lucru mai trist. Pe la 1 şi ceva ne-am întors acasă. Odată ajunşi, am dat o tură prin centru, curios de mişcare. Purtam tricolorul la gât. Lumea.. puţină câtă era, se uita la mine ca la un ciudat.. auzeam doar expresii de genul “uite, un Român adevărat..”. Câteva ore mai târziu, am plecat la meci. Braşovul a avut galerie. Vreo 20 de oameni (mai băuţi, mai agitaţi), avea fiecare tricolor. Restul spectatorilor din sală, aprox 1900 de oameni aveau 2 steaguri. Unul era la gâtul meu..
La mulţi ani România!