Unul din aspectele de care un fotograf se poate lovi la un meci de baschet este puterea luminii din sală iar în ultima vreme, în Sala Sporturilor există prostul obicei ca atunci când meciul nu e transmis la televizor, jumătate din luminile din instalație să fie stinse. Nu știu personal câtă economie se face însă pentru mine (și restul colegilor) e extrem de frustrant sa nu poti fotografia în niște condiții decente. În ultima vreme am fost destul de puțin afectat de mizeria asta pentru că de obicei am pregătite blitzurile externe care fac o treabă excelentă indiferent de lumina ambientală. Există totuși zile în care mă deplasez mai light și vin doar cu strictul necesar, fără lumini și alte kilograme în plus, cum a fost cazul de față, moment în care toate divinitățile închipuite și neînchipuite se coboară și iau loc lângă mine pe durata partidei.
Meciul s-a desfășurat într-o singură direcție după cum era și normal, câștigătoarea nefiind pusă la îndoială niciun minut. Însă chiar dacă a doua echipă a Timișoarei are un lot mai neînchegat, jocul a fost extrem de plăcut și spectaculos, americanii de la Timba amintindu-ne de anii trecuți când și echipa BC Mureș-ului era construită pe schelet asemănător.
PS: Am avut și doi asistenți pe parchet, care încep să-și descopere noi pasiuni :)